vineri, 5 decembrie 2014
duminică, 2 februarie 2014
joi, 30 ianuarie 2014
Adumbrirea de baza
Aceasta lectie introduce niste bazele desenarii cu creioane colorate care va vor fi de folos ini desenele voastre. V-ar fi de folos sa va petreceti ceva timp desenand piese mici inainte de a trece la un desen mai mare.
Pentru aceasta lectie veti avea nevoie de o hartie de calitate buna si cateva creioane colorate ascutite si ciotul de hartie daca aveti unul.
Cea mai importanta cursa cu creioanele colorate este dupa cum stiti : hasurarea dintr-o parte in alta. Exersati aceasta hasurare, pastrand reperele ,lasand degetele sa tina directia corecta si miscand din cot. Multi incepatori rotunjesc accidental liniile lor, pivotand din incheietura mainii in acest fel suprafata aratand mai mult rotunda decat plata.
Practicati si pentru a nu apasa prea tare sau prea putin pe suprafata hartiei cu creionul.
Hasurarea cu lateralul sau cu varful
Poate va intrebati cum e mai bine sa hasurati, cu latul sau cu varful creionului. Daca va uitati la desenul din stanga amandoua arata bine. Important este efectul pe care doriti sa il creati.
In stanga e hasurare cu latul iar in dreapta e cea cu varful creionului.
In hasurarea cu lateralul nu este asa de uniforma si culoarea acopera o suprafata mai mica de hartie. In hasurarea cu varful se observa un mai dens si mai bogat strat de culoare. In hasurarea cu varful , varful creionului reuseste sa intre printre denivelarile hartiei astfel reusind sa hasurati o suprafata mai mare.
Asta nu inseamna ca hasurarea cu lateralul este gresita. Depinde de situatia in care o folositi si de efectul pe care doriti sa il creati.
Hasurarea cu creioanele colorate
Desenate repid, regulate, liniile uniforme cu spatii sunt desenate lasand intre ele un spatiu. Daca te uiti de aproape la aceste linii ele arata neregulate, dar intr-o hasurare intr-un desen nu arata asa de dramatic.
E nevoie de putina practica pentru aceasta hasurare. E nevoie ca liniile sa inceapa si sa se termine precis sau puteti varia grosimea liniei prin ridicarea creionului pentru a crea un efect de gradare.
Intretaierea hasurarilor
Intretaierea hasurarilor este in principiu doua straturi de hasura care se suprapun in unghi drept. Se poate folosi pentru a crea o zona mai intunecata sau pentru a crea un efect vizual prin amestecul a doua culori diferite. de asemenea se pot obtine efecte interesante prin adaugarea celui de-al doilea strat la un unghi de marime mica sau prin stratificarea in unghiuri aleatoare.
Hasusare cu cercuri
Acesta hasurare este un tip de hasurare prin cerculete mici neordonate. Textura creata depinde de dimensiunea si presiunea utilizate pentru a crea cerurile. Se poate crea un finisaj foarte neted sau se poate crea o suprafata aspra si energica. Se poate utiliza pe un strat cu o singura culoare sau pe un strat cu mai multe culori alternative.
Pentru aceasta hasura mai puteti folosi si alte forme ale liniilor cum ar fi un fel de cifra 8 sau alte forme cu margini circulare.
Marcile directionale
Marcile directionale sunt linii care urmeaza un contur cum ar fi directia de par sau iarba sau alte suprafete. Aceste pot fi suprapuse dens pentru a forma un efect bogat textural. Ele pot fi scurte si rupte sau intr-o scurgere destul de continua.
Adesea, a face marca direcţionala este folosit destul de subtil, chiar şi îmbracata cu umbrire si amestecate, pentru a crea o directie sugerata, fara a fi dominanta.
Aceasta lectie introduce niste bazele desenarii cu creioane colorate care va vor fi de folos ini desenele voastre. V-ar fi de folos sa va petreceti ceva timp desenand piese mici inainte de a trece la un desen mai mare.
Pentru aceasta lectie veti avea nevoie de o hartie de calitate buna si cateva creioane colorate ascutite si ciotul de hartie daca aveti unul.
Cea mai importanta cursa cu creioanele colorate este dupa cum stiti : hasurarea dintr-o parte in alta. Exersati aceasta hasurare, pastrand reperele ,lasand degetele sa tina directia corecta si miscand din cot. Multi incepatori rotunjesc accidental liniile lor, pivotand din incheietura mainii in acest fel suprafata aratand mai mult rotunda decat plata.
Practicati si pentru a nu apasa prea tare sau prea putin pe suprafata hartiei cu creionul.
Hasurarea cu lateralul sau cu varfulPoate va intrebati cum e mai bine sa hasurati, cu latul sau cu varful creionului. Daca va uitati la desenul din stanga amandoua arata bine. Important este efectul pe care doriti sa il creati.
In stanga e hasurare cu latul iar in dreapta e cea cu varful creionului.
In hasurarea cu lateralul nu este asa de uniforma si culoarea acopera o suprafata mai mica de hartie. In hasurarea cu varful se observa un mai dens si mai bogat strat de culoare. In hasurarea cu varful , varful creionului reuseste sa intre printre denivelarile hartiei astfel reusind sa hasurati o suprafata mai mare.
Asta nu inseamna ca hasurarea cu lateralul este gresita. Depinde de situatia in care o folositi si de efectul pe care doriti sa il creati.
Hasurarea cu creioanele colorateDesenate repid, regulate, liniile uniforme cu spatii sunt desenate lasand intre ele un spatiu. Daca te uiti de aproape la aceste linii ele arata neregulate, dar intr-o hasurare intr-un desen nu arata asa de dramatic.
E nevoie de putina practica pentru aceasta hasurare. E nevoie ca liniile sa inceapa si sa se termine precis sau puteti varia grosimea liniei prin ridicarea creionului pentru a crea un efect de gradare.
Intretaierea hasurarilorIntretaierea hasurarilor este in principiu doua straturi de hasura care se suprapun in unghi drept. Se poate folosi pentru a crea o zona mai intunecata sau pentru a crea un efect vizual prin amestecul a doua culori diferite. de asemenea se pot obtine efecte interesante prin adaugarea celui de-al doilea strat la un unghi de marime mica sau prin stratificarea in unghiuri aleatoare.
Hasusare cu cercuriAcesta hasurare este un tip de hasurare prin cerculete mici neordonate. Textura creata depinde de dimensiunea si presiunea utilizate pentru a crea cerurile. Se poate crea un finisaj foarte neted sau se poate crea o suprafata aspra si energica. Se poate utiliza pe un strat cu o singura culoare sau pe un strat cu mai multe culori alternative.
Pentru aceasta hasura mai puteti folosi si alte forme ale liniilor cum ar fi un fel de cifra 8 sau alte forme cu margini circulare.
Marcile directionaleMarcile directionale sunt linii care urmeaza un contur cum ar fi directia de par sau iarba sau alte suprafete. Aceste pot fi suprapuse dens pentru a forma un efect bogat textural. Ele pot fi scurte si rupte sau intr-o scurgere destul de continua.
Adesea, a face marca direcţionala este folosit destul de subtil, chiar şi îmbracata cu umbrire si amestecate, pentru a crea o directie sugerata, fara a fi dominanta.
DSENUL CU PENITA SI TUS
Desenul în peniţă este o lucrare artistică executată în întregime sau parţial în creion şi cerneală, de obicei pe hârtie. La bază este o metodă liniară de a realiza imagini. Artiştii care doresc să sugereze forme tridimensionale folosesc haşurarea şi haşurarea încrucişată sau acuarele suprapuse peste desen cu o pensulă.
Stramosii ei sunt penita de bronz, argint, aur. Penita moderna apare abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In secolul al XIX-lea s-au fabricat uneori penite cu forme excentrice, care aminteau silueta unei maini sau a unui craniu, a unei lanci, aceste modele fiind mai importante pentru vechii caligrafi.
Desi penita lasa urme mai ferme, mai putin “calde” decat alte stravechi pene, este folosita curent de majoritatea artistilor moderni si contemporani.
Cele mai obişnuite trei tipuri de cerneală sunt cerneala carbon negru, cel mai fin tip fiind cerneala chinezească sau cerneala indiană modernă; cerneala maro, care era cunoscută vechilor maeştri, şi fierea de fier, o cerneală chimică.
Cele trei tipuri de peniţe sunt din pană de gâscă, din trestie şi din metal. Peniţele din pană de gâscă au fost cele mai utilizate datorită flexibilităţii lor şi posibilităţii de a fi ascuţite foarte fin. Peniţele din oţel au devenit tipul predominant folosit începând cu secolul XX.
Cele trei tipuri de peniţe sunt din pană de gâscă, din trestie şi din metal. Peniţele din pană de gâscă au fost cele mai utilizate datorită flexibilităţii lor şi posibilităţii de a fi ascuţite foarte fin. Peniţele din oţel au devenit tipul predominant folosit începând cu secolul XX.
Toc Rolinx cu penita
Perspectiva aeriana realizata cu penita in tus
Desenul, pasiunea mea
Desenul este hobby-ul pe care il am de la 2-3 ani! De la mazgaleli, la schite si “opere”. Am o tona de creioane colorate, negre, carbune de desen, creioane ceramice, carioci, tempera, acuarele, pixuri, oja ( e perfecta pentru suprafete fine!) sclipiciuri, creioane mecanice, blocuri de desen, carnetele, caiete de schite, agende de desen, hartii milimetrice, etc.
Imi place sa fac schite! Muuulte schite! Desene libere sau mazgaleli, “opere”, adica desene cu acuarele sau tempera, portrete din reviste (nu suport sa fac portete unei persoanae care sta in fata mea si se misca si se plange si off… :-P) , desene simple pentru care nu ma strofoc mai mult de jumatate de ora, planuri ( de apartamente: imi place mult de tot sa fac asta, chiar daca nu-s “adevarate”) etc…
Imi place sa desenez pentru ca asa pot “exprima” ce simt! Ce vreau sa transmit unei simple hartii! E frumos sa desenezi, chiar daca nu ai talent, chiar daca nu crezi ca ai talent, merita sa incerci sa desenezi! Desene simple, fara umbre, fara “lumini”, fara efecte “speciale”… Un desen clar: un mar! Orice vezi tu a fi simplu! Asa am invatat eu cel putin! Incet, incet poti invata cum sa desenezi “frumos”- cum s-ar zice: cu talent- si desigur poti folosi o carte de desen ca sa inveti!
Va sugerez sa desenati cat mai des… Poate fi si o terapie… sa vezi ce simti! Succes!
joi, 16 ianuarie 2014
Arhitectură gotică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum și cu alte biserici din aproape toată Europaîn timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea și încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp și spațiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia și din Slovenia până în Norvegia, Suedia și Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică și a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renașterea, începută în Florența secolului al XV-lea.
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecție longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte forme ornamentale.
Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă dimensiune verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundenței detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile gotice o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.
În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaște o re-evaluare și o nouă recunoaștere, de fapt o "renaștere" denumită gotic renăscut (conform termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival. Mai târziu, la sfârșitul aceluiași secol și începutul secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii, așa cum ar fi Canada, Filipine, Germania, India, Norvegia, România, Statele Unite ale Americii și Ungaria.
Origine
Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic, originase odată cu construcția numită Saint Denis Basilica, biserica abației bisericii din Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate și liniaritate impunătoare. Asfel, fațada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugat sute de ani mai târziu.
Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominație a romanicului, își face apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care disprețuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuți "barbari" ai sfîrșitului antichității.În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creații ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecților secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită ferestrelor puține și înguste. Arhitecții goticului au revoluționat viziunea spațială romanicului prin două invenții: ogiva și arcul de susținere (arc boutant).Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care presiunea verticală este mult mai redusă.Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse in plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de două coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obține o construcție foarte solidă, capabilă să susțină, prin încrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susținere, cealalta invenție, sprijină, din exterior, peretii înalți ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolților. Aceste soluții au îngăduit o nouă organizare a spațiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai raspandit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălțime amețitoare, al cărui varf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers.Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abațială de la Saint-Denis din Paris, inălțată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o fațadă admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta.În sfârșit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței. În Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influențat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei nave de înălțimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe continent.Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln și Salisbury.Și Spania stă sub influența goticului francez, adus de pelerinii sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munții Pirinei.Caracteristicile acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.În sfârșit,Italia rămâne refractară inovațiilor gotice,datorită puternicei rezistențe a influențtelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul din Milano,înălțat pe parcursul a cinci secole,al doilea mare monument religios din lumea creștină, dupa catedrala Sf. Petru din Roma.În schimb, Italia, mai mult decat orice altă țară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă.Zeci de palate comunale din orașele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganță și armonie.Printre cele mai faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneția și admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeași cetate din lagună.
joi, 9 ianuarie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)